„Nu lăsa comportamentul cuiva să îți distrugă pacea interioară.” - Dalai Lama
Ți s-a întâmplat vreodată să ai o stare de spirit foarte bună care, odată perturbată nu a mai revenit la fel?
Mie da, ba chiar de mai multe ori. Uneori dau atât de multă putere gândurilor mele despre evenimentele exterioare, încât uit să mai „văd pădurea de copaci”.
Atunci când comportamentul lui X ne rănește într-un anumit fel, mintea noastră se activează și începe să analizeze modul în care suntem priviți de X, ce gândește X despre noi sau ce simte X pentru noi. Concluziile la care mintea noastră ajunge de cele mai multe ori, arată cam așa:
„Nu sunt suficient” , „Nu sunt inteligent”, „Sunt leneș” , „Trebuie să fac mai mult”, „Oamenii sunt răi”, etc.
La ce mă refer prin „a vedea pădurea de copaci”?
Pădurea am fi noi, iar copacii ar fi gândurile noastre, acțiunile noastre, etc. Noi nu putem fi definiți de un gând, o acțiune... noi le producem/le exercităm... suntem în spatele lor (suntem în spatele gândurilor, în spatele acțiunilor), nu suntem „ele”.
Recent, am descoperit un nou mod de a privi gândurile și emoțiile care pe mine m-a ajutat mult: orice emoție sau gând care vine la noi, vine pentru că e pregătit să plece, nu ne mai servește și tot ce trebuie să facem, e să ne deschidem, să îl acceptăm și să ne detașăm de el cu multă iubire.
Atunci când ne temem de un gând sau ne temem să simțim o emoție noi îi dăm putere asupra noastră. Încercând să fugi de o emoție, o recunoști ca fiind o problemă personală reală, mai mare decât tine... ceea ce nu e.
Dacă îți tot apare o situație în viață pe care o percepi negativ, și continuă să revină, înseamnă că acel lucru/situație nu e acceptată de tine. Tot ceea ce apare ca o frică în viața ta, are nevoie doar de iubire.
コメント